Comuna Parau

Comuna Parau este asezata intre Dealurile Persanilor si Lunca Oltului, la o distanta de 19 km fata de Fagaras si 60 Km fata de resedinta de judet. Zona comunei Parau este pitoreasca, cu doua forme de relief: Depresiunea Fagaras si muntii Persani, din Carpatii Orientali.

Teritoriul satului Parau este situat in partea nord-estica a Depresiunii Fagarasului, sau Tara Oltului, si pe versantul vestic al parsii centrale a Muntilor Persani, desfa?urandu-se de la valea Oltului (420m altit.) la creasta principala a Persanilor (Vf. Coasta Tiganului- 1033 m).

Localitati componente

In prezent comuna Parau este alcatuita din: satul de resedinta Parau, satul Grid, satul Venetia de Jos si satul Venetia de Sus

Accesul in comuna

Distanta pana la reteaua de cai ferate: 6 km pana la statia CFR Sercaia. Distanta pana la drumuri nationale: 4 km pana la DN 1.

Ceata de Feciori

Aceasta traditie se desfasoara, in fiecare an, in perioada cu prinsa intre sarbatorile "Sfantul Nicolae" (6 decembrie) si "Sfantul Ioan" (7 ianuarie), in satul Venetia de Jos.

Citeste mai mult

Turca

Obicei de iarna extrem de spectaculos, cu feciori mascati in capra, costumatia fiind bogata in panglici colorate si curele cu zurgalai (Venetia de Jos si Venetia...

Citeste mai mult

Sezatoarea

Printre cele mai frumoase datini pastrate in comuna se numara si sezatorile. La o gazda se aduna femeile maritate, care impreuna torc, deapana si croseteaza...

Citeste mai mult

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” – Venetia de Jos

"Monumente"

Dupa „Uniatia” de la 1701, cand vechea biserica a satului a fost data greco-catolicilor, credinciosilor ortodocsi nu li s-a ingaduit de catre autoritati sa isi ridice alta biserica, asa cum doreau. Atunci cand conducerea imperiului a fost preluata de Iosif al II-lea, fiul Mariei Tereza.

Acesta le-a acordat in 1781 aprobarea de a-si construi o alta biserica, cu conditia ca acest lucru sa nu produca tulburari intre ortodocsi si greco-catolici si sa nu fie un indemn de revenire a greco-catolicilor la Ortodoxie.

Zidirea bisericii a inceput in vara anului 1790, prin eforturile parintelui Ioan Comanici, numit si Ionascu, cu un ajutor important din partea negustorului brasovean Dimitrie Scurtu. Se pare ca lacasul de cult, construit din piatra a fost terminat in 1796, cu mult ajutor atat din partea credinciosilor ortodocsi, cat si a celor uniti.

Traditia spune ca vechea clopotnita s-a prabusit spre asfintit, iar dupa 1801 a fost construit turnul actual putin mai la vest decat locul initial, prelungindu-se astfel si naosul, fapt dovedit prin lipsa de pictura pe aceasta portiune. Biserica a fost pictata de catre pictorul Teodor Zugravul impreuna cu fiii sai, iar ca si element deosebit prezinta o reprezentare, pe exterior, a Adormirii Maicii Domnului, hramul acestui lacas de cult.

Biserica, declarata monument istoric, a fost renovata si consolidata in 1930, iar in ultimii ani au fost efectuate din nou alte lucrari de reparatii.